luni, 31 octombrie 2016

Iute zici? Stai să vezi cât de!

   Sunt o împătimită a ardeiului iute. Nu concep anumite feluri de mâncare fără minunata senzație. Mănânc picant de ceva vreme, de fapt...sunt ani de zile, deși în adolescență am fost diagnosticată cu un început de ulcer. Pe atunci, totuși, nu mâncam atât de iute. Cu toate acestea, mai târziu, nu știu cum, mi s-au aprins aprig călcâile după acest condiment. Culmea, consumul lui nu imi făcea rău. Ba chiar mă declaram extrem de mulțumită că am mâncat ceva foarte gustos.
   În prezent îmi condimentez cu ardei iute chiar și anumite salate, chiar la micul dejun. Să nu mă fac greșit înțeleasă. Asta nu înseamnă că mănânc la fiecare masă ceva picant. Dar recunosc că dacă nu zilnic, măcar la două zile iuțeala își are locul în alimentația mea.
Doar așa, ca o notiță, aș vrea să subliniez beneficiile consumului (moderat :) ) de ardei iute, sau alimente de foc, așa cum le spun eu. Gustul desăvârșit este dat de capsaicină, ingredientul care și determină iuțeala ardeiului. Proprietățile(o parte dintre ele): antiinflamatorii (poate preveni artrita), ameliorator de durere, ajută procesul de digestie prin stimularea secreției de sucuri gastrice, întărește sistemul imunitar, un bun prieten al sistemului circulator, și multe altele.
    Am ales să fac cele de mai jos, aducându-mi aminte de momentele când mâncăm pizza în vacanțele din Italia și în loc de sosul de roșii picant mi se aducea chilli în ulei de măsline. Inițial mi s-a părut ciudat și oarecum greu de digerat acel ulei picant. Acum însă folosesc acest ''dressing''(dacă pot să-i spun așa) ca însoțitor al multor feluri de mâncare. Și mi se pare mi-nu-nat!
  Sunt două metode prin care poți conserva ardeiul iute în ulei: la cald sau la rece. Cum nu sunt adepta încălzirii uleiului, am ales-o pe cea la rece. Astfel că am luat cei mai frumoși ardei iuți uscați(puși din vară, la soare, din gradină direct pe sfoară,), o parte i-am dat prin râșniță, iar pe câțiva i-am lăsat întregi. Am ales recipiente curate și uscate pe care le-am umplut așa cum se vede din imagini, cu:

-ardei iute măcinat
-ardei iuți mici, întregi
-ulei de măsline extra virgin/floarea soarelui/cânepă

Se închide recipientul și se pune la loc răcoros. Se agită o dată la câteva zile.










marți, 18 octombrie 2016

Deliciu cremos și sănătos!


Dacă sunteți pasionați de dulce, cu siguranță ați încercat numeroasele variante de desert oferite de localurile din oraș. Eu nu sunt pasionată de dulce dar tot am câteva un delicii la care îmi poftesc simțurile. Ca de exemplu, iaurtul grecesc cu nucă și miere de albine. Mi se pare un desert super răcoros, ușor și foarte gustos. Numai că...sunt hotărâtă să renunț la produsele lactate așa că m-am gândit la ceva produse vegetale asemănătoare la textură și gust cu iaurtul și punându-le împreună am ajuns la următorul rezultat:

Ingredientele:
  • 250g caju hidratat mimim 3 h
  • apă filtrată ( cât încape, se toarnă câte puțin până ajunge la consistența unei creme)
  • 100 g nucă măcinată(mare sau mic după preferințe)
  • o lingură miere de albine
  • esență naturală de vanilie (eu am folosit păstăi de vanilie)
  • sucul de la 1/2 lămâie 
  • merișoare (opțional)
P.S. : pentru un rezultat răcoros, caju-ul se ține la rece iar apa filtrată, la fel.

Caju-ul, apa, mierea de albine, esența de vanilie și sucul de lămâie se dau în blender până se obține o textură cremoasă, pufosă. Se transferă în cupa de servit și se presară cu nucă măcinată și merișoare.





Să vă desfătați!

joi, 25 august 2016

Oțet de mere - preparat natural, fără zahăr.

      De-a lungul anilor am auzit numai lucruri bune despre oțetul de mere. Primul contact pe care l-am avut cu el (din cât îmi aduc aminte bineînțeles) a fost când mama mi-a legat la gât o compresă cu cartofi rași și oțet de mere. Procedura o folosea de fiecare dată când odorul avea febră sau gâtul inflamat și cu dureri.
      Mai târziu, luam toți patru ai casei câte o linguriță pe stomacul gol, dimineața, înainte de micul dejun. Mama ne explica blând și cu mândrie cum oțetul făcut de ea ne va face numai bine: va ajuta stomăcelul să ''mestece'' mai bine mâncarea, va alunga răceala și va desfunda năsucul, ne va ajuta să fim mai puternici.
     Și mai târziu, cunoscându-l mai bine, l-am pus să se ocupe de părul și de tenul meu amestecându-l cu miere sau argilă. Nu am renunțat la obiceiurile vechi, ci am adăugat unele noi. Căci, ce descoperi că-ți face bine, continui să folosești, zic!
      Ai mei au făcut oțet de mere în casă de când mă știu. Am învățat de la ei iar acum fac și eu. Doar că a mea rețetă este atât de simplă și reușită încât nu înțeleg multitudinea de rețete de pe net în care se insistă pe adaosul de suc de mere, miere, sau, de zahăr(de asta chiar mă minunez). Merele au zahărul lor natural, fructoza, care este în cantitate suficientă pentru a provoca fermentația naturală la contactul cu soarele. De ce să exagerăm când nu trebuie, sau, în cazul zahărului, de ce să stricăm bunătate de mere?

Eu fac doar atât:
 Iau un borcan mare de sticlă, cu gura largă. Mă aprovizionez cu mere (eu am în curte) mici, parfumate, cât mai natural crescute(nestropite), cu urme de mușcături de viermișori :) . Tai merele în sferturi, le pun în borcan și torn apă filtrată până le acopăr. Acopăr gura borcanului cu un tifon împăturit(sau fașă) și cedez borcanul soarelui, la mângâiat și gâdilat. Amestec zilnic pe o perioadă de o săptămână, apoi o dată la câteva zile. Când toamna începe să fie friguroasă iau borcanul în casă și îl mai țin la temperatura camerei o perioadă, gustând din când în când, dându-i de înțeles că e timpul. Când decid că e suficient de acru, îl filtrez și îl trag în sticle de culoare întunecată pentru a nu-i deranja tihna. Îl consum după cum am scris mai sus, cu respect, responsabilitate și mândrie!

Faceți și voi și spuneți-mi cum v-a ieșit!


 Câteva beneficii ale cosumului oțetului de mere:
  • îmbunătățește digestia și previne constipația
  • reduce colesterolul
  • stimulează sistemul imunitar
  • ajută în curele de slăbit
  • îmbunătățește circulația sanguină
  • combate durerea de cap
  • îngrijește părul dându-i un aspect strălucitor (clătire cu oțet)
  • ajutor în afecțiunile respiratorii





P.S. Oțetul de mere din fotografii este ce mi-a mai rămas din tura de anul trecut. Acum am pus de încă o ''recoltă'' :)

joi, 9 iunie 2016

Căpșuni... banane... înghețată!

   Am o idee pe care o spun la toți! Zic eu: să renunțăm noi așa la comoditate și să nu mai facem drumul direct până la chioșcul de înghețată ca să cumpărăm practic un drog legalizat :). Știu, sună puțin exagerat dar eu așa consider înghețata din comerț. Este orice numai un produs sănătos nu. Și mai creează și dependență datorită unor ingrediente strategic incluse în compoziție. 

Nu mai bine facem noi în felul următor? :

Dimineață punem 3-4 banane decojite în congelator,
Amestecăm câțiva picuri de miere de albine(sau nu, pentru cei care nu consumă miere) cu câteva căpșuni și le lăsăm la frigider,
La întoarcerea acasă scoatem bananele, le lăsăm 10 minute la dezghețat(nu complet), adăugăm un vârf de linguriță de praf de vanilie bio(sau semințele de la o păstaie de vanilie), le mixăm la blender cu funcția pulse, și le așezăm în straturi cu dulceața de căpșuni. 
Nu-i așa că este extrem de ușor?
ȘI SĂNĂTOS!
Și bineînțeles extrem de gustos și răcoros!

 
 
 
 

vineri, 20 mai 2016

Mugurași delicați, parfumați și delicioși. Un remediu #respirator.

   Mugurii de brad se spală bine-bine dar cu grijă, se lasă la scurs dar nu prea mult, și se așează în straturi cu miere de albine în recipient de sticlă acoperit la gură cu o fașă de tifon. Se ține la loc răcoros și ferit de lumină. A doua zi se amestecă cu o lingură de lemn, pentru omogenizare. Se procedează astfel din când în când pe parcurs de maxim trei săptămâni. După acest timp se scurg bine-bine mugurașii și se trage siropul în sticluțe, de preferat închise la culoare. Se ține la loc răcoros și se folosește în momente de  atacuri răutăcioase ale sezonului rece.
   Bun de dat pe gât atunci când vremea nu e ca acu'.
   Altfel, vă puteți doar alinta cu aroma delicată în pahare, la momente de relax...
   Pe atât de simplu pe atât de minunat!




miercuri, 27 aprilie 2016

Natura are culoare sinceră!

   Chiar dacă modul meu de a mă alimenta s-a schimbat în ultimii ani, sunt unele obiceiuri cu care pot zice că mă mai alint. Poate că îmi aduc aminte astfel de mama, pentru că, chiar în perioada asta eram amândouă în febra pregătirilor. Curățenia și preparatele culinare erau principala noastră preocupare. Ne consultam și hotăram ce și cum să facem. Am rămas cu nostalgia culorilor pastelate, date în mod natural de plante, fructe sau legume. Așa că, de Paște, continuu să fiu nostalgică...

Pentru experiența frumoasă, pentru joaca cu copiii sau doar cu noi, folosiți culorile naturii!

Ouăle proaspete se spală bine pentru a îndepărta impuritățile și grăsimea de pe ele. Se fierb și se lasă la răcit.
Separat se fierbe, în recipiente separate, timp de 30-45 min, apă cu (în cazul meu):
- afine (mov închis) - se pot lua înghețate de la supermarket
- coji de ceapă (galben - cărămiziu)
- varză roșie + sfeclă roșie (albastru - indigo închis)

Se strecoară apa colorată și se adaugă oțet. Ideea este să fie conținut mare de plantă/fruct/legume la cantitate redusă de apă. Oțet în concentrație mediu spre mare.
Se pun ouăle fierte în apa colorată și se lasă la frigider peste noapte.

*Pentru aspectul vintage am învelit ouăle în tifon. Se poate folosi tule, dress-uri noi. Se înfășoară și se strâng. Pentru cruciuliță am folosit sfoară de cănepă.

Pentru alte efecte: se pot pune în tifon frunzulițe de pătrunjel sau alte floricele pentru a obține diferite amprente.

Ce să zic, o joacă de copil!















marți, 1 martie 2016

De inspirație italiană, un tiramisu în stil raw.

     Atât e de iubit tiramisu acesta căci nu am putut să nu încerc să produc o imitație! Nașa mea face tiramisu, fina mea face tiramisu, prietena mea face tiramisu! Și e gustos pe bune. Fiecare în stilul ei, face un desert delicios.
    Eh , dar dacă ai un dinte ascuțit împotriva zahărului, pișcoturilor, esenței de rom din comerț, nu vrei să te apuci și tu de rețeta clasică. Și atunci inventezi. Cauți ingrediente, rețete, te inspiri de la cei mai buni, inventezi și tu ceva și dai drumul la treaba. Uff, dar nu mi-a fost ușor! Însă rezultatul a fost unul .....la care speram. Bine că a fost așa, ca să nu îmi fi pierdut starea de ZEN :)

Uitați-vă și voi!

P.S. De vă veți apuca și voi să faceți, să vă luați puțintică răbdare la pachețel :). Vă spun că merită!











Ok, nu mi-a reușit felierea, însă ce mai conta la pofta pe care o aveam!

Acum să vă scriu și cum am făcut minunăția asta:

Avem aici 3 straturi:

O precizare: nu pot spune exact cantitățile pentru că, fiind pentru prima dată când am preparat acest desert, am cântărit mai mult după pofta ochilor și după inspirație. Și mai ține, bineînțeles, și de câte guri pofticioase așteaptă dulcele.

Blatul:

  • nuci
  • fulgi de ovăz
  • stafide aurii
  • ulei cocos
  • miere sau alt îndulcitor natural
  • cafea infuzată la rece*

   Se mixează ingredientele în robot adăugând treptat cafeaua*. Se întinde pe foaie cerată în formă rotundă sau după preferință. Se pune la frigider în așteptarea cremei.

Crema:

  • caju hidratat peste noapte
  • esență naturală de vanilie
  • ulei cocos
  • miere de albine sau alt îndulcitor natural
  • agar-agar **

    Caju-ul hidratat peste noapte și spălat bine se mixează împreună cu vanilia, uleiul de cocos și îndulcitorul până se obține o pastă fină, cremoasă și parfumată. Se adaugă agar-agar** cu grijă până la încorporarea completă. Atenție căci se întărește destul de repede. Se împarte în două, se toarnă prima parte peste blat și se modelează. Se pune la figider pentru puțin.


Stratul de cacao:

  • cacao alcalină
  • alune de pădure crude, măcinate fin
  • fulgi de ovăz, măcinați fin
  • unt de cacao topit la bain marie
  • esență rom***

    Ingredientele se mixează în blender-ul cu lamă S până se obține o compoziție de textură ușor fermă. Se toarnă peste crema de caju (deja întărită în frigider). Deasupra se pune iar un strat de cremă de caju. Se pudrează la final cu cacao alcalină trasă prin plasă fină de strecurătoare clasică.

Notă:

*cafea infuzată la rece: se macină boabele de cafea și se lasă peste noapte în apă filtrată rece. Se strecoară a doua zi.

** agar-agar -gelifiant vegetal, element de legătură pentru cremă. Se pune un vas cu cca 250 ml apă pe foc. Se adaugă pudra de agar-agar (de la magazinele naturiste) și se lasă să dea în clocot. Se adaugă compoziției cremoase de caju.

*** esența de rom  se obține prin macerarea păstăilor de vanilie + boabelor de cacao timp de două săptămâni în rom.(idee preluata de la Olivia Steer)


Acestea fiind împărtășite, vă doresc un tiramisu reușit! Să-mi scrieți despre experiență!