Mami

       Aceasta prima postare este dedicata mamei mele care din pacate a plecat prea devreme de langa mine. Desi mereu i-am spus ca o iubesc, chiar si in ultimele clipe de viata, nici acum nu mi se pare suficient de mult. As vrea sa pot scrie multe despre ea, insa gandurile imi sunt ametite, imprastiate si parca dispar si reapar intr-o incoerenta totala. As vrea sa pot spune cat de mult o iubesc, insa, iata, ma gasesc iarasi intr-o imposibilitate de exprimare...poate din faptul ca nu este posibil?  Ceea ce sufletul simte cuvantul nu poate reda la acceasi intensitate.

   Cine a cunoscut-o pe mama i-a fost usor sa o iubeasca, ea fiind in esenta o persoana usor de iubit, un suflet cald, bland, venea mereu in intampinare cu un gand bun. Incerca mereu sa ajute pe cei din jur, chiar si pe cei care poate nu ar fi meritat. Ea m-a invatat sa apreciez valorile morale ale vietii, ea m-a crescut pentru a deveni om, datorita ei sunt ceea ce sunt. De la ea am invatat ce inseamna sa ai caracter, sa respecti viata si pe cei din jurul tau. Desi in ultimul an era mult prea obosita de suferinta, a gasit mereu puterea sa-mi zambeasca, sa-mi faca mici surprize, si la final........sa-mi ofere cel mai frumos craciun. Imi lipseste enorm, si chiar daca toata lumea imi spune ca este intr-un loc mai bun, mie nu imi este mai usor. Poate fi o forma de egoism ce caracterizeaza astfel de momente, caci da, acum imi doresc mult ca ea sa fie langa mine. Insa nu stiu daca ei i-ar fi la fel de bine. Asa a hotarat Dumnezeu, inseamna ca asa este mai bine.

      Un"om de înaltă ţinută morală şi mare frumuseţe sufletească" asa cum au descris-o colegele ei, dincolo de nori vegheaza asupra noastra si ne ocroteste. 

Te iubim mama!