31 iulie 2015

The ice is melting, but there's the cream. The icecream!

       Ce gânduri poate avea o minte pusă pe jar tooaaată ziua? Că asfaltul sfârâie, plantele transpiră, totul în jur se face mic, mic, mic din cauza căldurii. Bagi capul în frigider, stai în bătaia vântului (inexistent), zâmbești larg cu toți dinții la aparatul de aer condiționat...și totuși...nesatisfăcător...
      Ai nevoie de inspirație să faci răcoare cu satifacţie. Poate un desert rece? Și cum să faci asta când ai doar migdale și câteva banane?
       Chiar așa, cum?



      Se iau:
  • 2 banane medii - mari
  • o ceșcuță de făină de migdale (migdale râșnite fin)
  • miere sau alt îndulcitor natural
  • vanilie bio praf sau semințe din batoane, după gust
  • merișoare pentru ornat și păpat
  • sirop natural de zmeură și miere pentru topping
      Bananele au fost tăiate în bucăți și puse în congelator unde spre norocul lor s-au răcorit câteva ore. Dimineața până-n amiază le-a fost suficient. Migdalele decojite se râșnesc fin. Siropul de zmeură se sustrage din borcanul cu dulceață raw, rețeta aici .
      Se trece la prepararea unei înghețate delicioase numai bună pentru situații de urgență. Bananele scoase din congelator  așteaptă cumințele cca 20 minute să capete textura potrivită. Introduse în blender, vor înghiți făina de migdale și mierea, se vor parfuma cu vanilia și se vor transforma într-o cremă înghețată raw. Se foloseşte cupa de înghețată pentru a forma bile aromate care se vor topi cât ai zice soare!
     Restul va fi ce se vede: o crema înghețată ce se scaldă în siropul de zmeură și merișoare ce alunecă pe miere, dezmierdate de degetele aprinse ale soarelui.

Uite așa se face! 










28 iulie 2015

Gazpacho!

   De ceva timp vroia să facă așa ceva. Vroia ceva răcoros, voios, aromat. Își dorea să savureze culoarea verii cu ochii mijiți de plăcere. Un gust bogat îi era promis. 

"- Am poftă de o supă rece, una din roșii, știi, de aia supă-cremă.
  - Cum? De care?
  - Gazpacho i se zice. Se face cu roșii date în blender, cu sare, ulei de măsline, busuioc, mentă și altele.
  - Adică suc de roșii, tu!
  - Nu, tu! Nu e suc de roșii. Cum suc de roșii că nu e doar din roșii. Are sare, ulei de măsline, busuioc, mentă și altele. Eu ce ți-am spus mai înainte?
  - Ah, ei bine, cum spui...."

   Deja trecuse de amiază și îi era foame. Dacă era să-și îndeplinească dorința, era cazul să acționeze. Luă din grădină  patru roșii, medii ca mărime, frunze proaspete de mentă, cimbru și busuioc, un castravete, tot mediu, pe care-l dezbrăcă de haină, un ardei gras, o ceapă mică, mică și un cățel de usturoi la fel de mic. Le puse îndată în robotul de bucătărie și mai adăugă câteva roșii deshidratate dar rehidratate. Căci gustul lor caramelizat de soare mult avea să facă! Puțin ulei de măsline, sare și le dă la învârtit. "Dacă puneam din timp roșiile în frigider, acum supa era rece", își zise. "Am s-o las atunci câteva minute în congelator."
   ...după ce a înroșit farfuria cu zeama aromată, începu să o gătească ca-n filme cu câteva degete firave de pătrunjel, o floricică de busuioc, o cingătoare din semințe de cânepă și o broșă din roșie uscată de soare. Se îndreptă din spate și privi. "Ei asta da culoare!" Se aplecă asupră și începu să se bucure de gust....










GreenNight - proiecții pentru minte și suflet.

       Iași nu este București dar nici București nu este Iași. Asta o zic pentru că încă odată citesc despre evenimente dedicate unui stil de viață sănătos care au loc în alte părți decât la mine în oraș. Orașul meu are potențial. De asta sunt sigură. Numai că merge ca melcul în sensul ăsta. Nu se organizează și nu se promovează. Dar mai am răbdare, cine știe...
      Până atunci, zic eu, să vă fac cunoscut faptul că în București, căci de el vorbeam mai devreme, a fost lansat un nou proiect al Asociației Vegetarienilor din România. Acesta este denumit GreenNight - Seria de Documentare. Este vorba despre o serie de proiecții legate de nutriție, mediu și protecția animalelor pe care bucureștenii și nu numai ei le vor putea vedea gratuit, începând cu 29 iulie 2015. Realizatorii își doresc să vină în întâmpinare spre informarea oamenilor dornici despre un stil de viaţă sănătos, sustenabil și iubitor față de natură, animale și întreaga Planetă.



   Printre documentare veți regăsi:  Forks over Knives, Simply Raw, Hungry for Change, Vegucated, Earthlings, Supersize Me, Food Matters, Meat the Truth, Fat Sick and Nearly Dead.
   Proiecțiile vor avea loc in diferite locații din București și vor începe între orele 20:00 – 21:30, în funcție de locație; în aer liber vor începe in jur de 21:30, în locațiile interioare, la orele 20:00.
    Forks over Knives va deschide seria de documentare și va avea loc miercuri, 29 iulie, la Acuarela, Str. Polona, Nr. 40, începând cu orele 20:00.
Cine are șansa să se afle în București zic eu că e interesant să participe la așa ceva.

Intrarea este GRATUITĂ!

27 iulie 2015

Aproape tabbouleh.

    Ați văzut vreodată pe cineva să înfulece pe nerăsuflate un mănunchi (căci nu pot să-i spun legătură după cum arăta) de pătrunjel? Da, acel pătrunjel  de un verde aprins, super aromat! Ei, eu da, am văzut. Prietena mea, graviduța, l-a păpat pe tot, tot. :) Să îmi pară anormal? De ce? Bine, nu multă lume face așa ceva. Dar, multă lume nu știe că pătrunjelul este foarte bogat în  calciu și de asemeni în vitamina C ( mai mult decât ce găsim în citrice) care asigură absorbția mai ușoară a celui dintâi. Cine nu este străin de pătrunjel, ca în cazul viitoarei mămici, își ia doze bune de vitamine.
     Așa că atunci când cineva îți face poftă mâncând cu nesaț în fața ta, ceva bun și sănătos, e musai să faci de îndată ceva în sensul ăsta! Și uite așa mi-am adus aminte de salata de tabbouleh. De proveniență arăbească, ea a ajuns vedetă în întreaga lume, în marile restaurante, aducându-i-se ceva adaptări. Rețeta originală este cea cu pătrunjel bineînțeles, roșii, mentă, ceapă și bulgur. Bulgurul poate fi înlocuit cu couscous, iar roșia cu rodie.  Ei uite eu nu am avut nici bulgur, nici couscous, nici rodie. Dar am avut pătrunjel! Și am făcut ceva...adaptat. :)

 Iată cum arăta, căci nu mai e:






   Am adunat în salata asta: mult mult pătrunjel, 2 roșii micuțe și un castravete de grădină, chives, câteva frunze proaspete de mentă, semințe de cânepă decorticate, semințe de chia, ulei de măsline, sucul de la o lămâie,  puțină sare. Doamne ce minunăție! Ce arome! Bun tare de tot!

P.S. Fotografiile sunt făcute la modul rapid căci tentația era prea mare.:)


26 iulie 2015

Desert în straturi.

    Din seria ce să mai inventez ca să mă simt mereu în vacanță face cu siguranță parte dulcele, sub diferite forme, gusturi, arome. Chestia asta merge tot timpul, trebuie să recunoaștem. Nu e timp de pierdut. Când trebuie să faci, faci! :) Pofta mă îmbie, fructele se oferă... oare de ce aș mai sta ?
   Acum ,zic eu, ar fi bine să fie și ceva răcoros căci arșița asta mi-a pus pielea pe băț rău de tot.
   Bun, deci dulce și răcoros. Și cremos.:) Și uite așa am născocit năzbâtia asta din vișine proaspete, cremă dulce de caju, dulceață raw de zmeură, și ceva fulgi de cereale râșniți puțin cu funcția pulse.

Crema de caju:
    Se pune caju la hidratat minim 3 ore. Eu am lăsat peste noapte. A doua zi am spălat caju-ul, l-am pus în blender cu puțină apă filtrată cât să-l acopere și am dat în lucru până l-am transformat într-o cremă fină.(cu cât e mai rapid blender-ul cu atât crema va fi mai fină). Pe parcurs se mai poate adăuga apă dacă este necesar, curățându-se și pereții recipientului cu o spatulă. Se adaugă miere de albine sau alt îndulcitor natural, după preferință, atăt cât doriți de dulce. Se aromatizează cu puțin praf bio de vanilie sau de scorțișoară, tot după preferință. Se mai dă la robot încă odată, pentru amestecare.

Dulceață raw de zmeură: 
     Ei bine, asta mi-a luat câteva zile să o fac. Am pus zmeură și miere, în straturi, la macerat într-un borcan de sticlă, la odihnă într-un loc răcoros și întunecos timp de o săptămână, și am amestecat din când în când. Am scos pulpa și am folosit-o la acest desert. Siropul bineînțeles că a fost savurat la maxim!

Am așezat în straturi: fulgii de cereale râșniți, vișinele fără sâmburi, crema de caju, dulceața raw de zmeură. Și iar de la început, până am umplut paharul. Am lăsat la frigider 30 minute și după, l-am păpat!

Iată năzbâtia!







10 iulie 2015

Roșu de zmeură


   Nu știam ce nume să pun acestui desert. Este un mini tort sau o prăjitură mai mare. Pornește de la rețeta de bază, în care avem baza/talpa și crema care se aplică peste această bază. Se pot  face o groază de combinații mai ales că se pot folosi diverse fructe.  Zic să-i spunem Roșu de zmeură, asta pentru că îmi place la nebunie culoarea acestui fruct.
   Dezvălui și ingredientele:

Baza: 
- alune crude
- fulgi de ovăz râșniți fin sau tărâțe de ovăz (eu am pus de amândouă)
- curmale fără sâmburi
- apă filtrată

Crema:
- zmeură sau alt fruct după preferință
- miere sau alt îndulcitor natural

Ornare:
- semințe de susan
- pudră de coacăze deshidratate 

 * Cantitățile se aleg ținând cont de forma prăjiturii sau câte persoane papă din prăjitură.

 Ingredientele pentru  bază se dau prin robot și se modelează într-o formă specială de prăjituri. Deasupra se adaugă crema, făcută de asemeni în robot. Se pune la congelator și se lasă la răcit minim 30 minute. Se scoate din congelator cu 5-10 minute înainte de servire, în așa fel încât forma să se poată dezlipi ușor de conținut. Se ornează cu semințe de susan și pudră de coacăze.

Hai spor la dulce! 








8 iulie 2015

Jurnal de călător în Malta


     Că articolul pe care vă invit să-l citiți nu este suficient de lung, vă spun de la început. Nu este suficient de lung încât să redea toate informațiile despre această țară insulară. Este mai mult un articol descriptiv. Eu dezvălui ce trăiesc și ce văd prin fotografiile pe care le fac. Ele exprimă cel mai bine frumusețea pe care încerc eu să o descriu. Toate fotografiile sunt făcute de mine. Vă rog să respectați acest lucru și să menționați sursa foto dacă doriți să le utilizați. Vă mulțumesc anticipat :) .
     De bază în orientare și acoperire a punctelor de interes sunt informațiile, hărțile, ghidurile turistice oferite de punctele de informare turistică. Nu ezitați să le solicitați, sunt gratuite. 
    Acestea fiind precizate, vă urez lectură și vizionare plăcută!

    Alesesem în sfârșit destinația de vacanță: Malta. Era ceva timp de când acul busolei imaginare arăta pe rând când spre Cipru, când spre Coasta de Azur când spre Malta, după care o lua de la început. Căutam atmosfera romantică dar și relaxantă, de leneveală, pe care ar fi trebuit să o găsim acolo. Nu ne ieșea la socoteală faptul că libertatea pe care am fi avut-o la un drum cu mașina personală era contrazisă de timpul pe care l-am fi pierdut până la destinație, timp pe care nu-l aveam la dispoziție. Cu ochii visători la cavalerii maltezi și cu sufletul de copil zâmbăreț la ideea de a se juca acasă la Popeye, am optat pentru Malta. Am fost de acord cu toții, participanții la distracție, și astfel am trecut la fapte. Am aterizat în Malta puțin emoționați de balansul curenților de aer ai insulei, într-o zi superbă de mai. Vremea era perfectă.  Ne așteptam oricum la temperaturi de 27-28 grade, căci studiasem situația înainte.  Am rezervat o mașină de la cei de la Goldcar și bucuroși, am plecat în căutarea hotelului. Puțin problematic fără GPS însă băieții s-au descurcat. Ah, trebuie să precizez. În Malta, fostă colonie britanică, se circulă pe partea dreaptă.  Ei ce să spun?  Mare treabă e să nu uiți că trebuie să mergi pe invers. :) Ceea ce vedeam era o priveliște aridă, pietroasă, cu clădiri pătrate, vechi, câteva chiar neîngrijite. Străzile, în mare parte prăfuite. Oricum totul părea că se construiește atunci.  Îmi zic, sigur am ceva de descoperit aici. Toate locurile au comori ascunse.  La hotel  am fost surprinși plăcut. Pergola Club&Spa din Mellieha era exact cum a fost prezentat, poate chiar și mai bine. Micul dejun cu bufet suedez era unul îmbelșugat,  în stil mediteranean, cu multe tipuri de brânzeturi, legume, fructe, cereale etc. Totul bine la acest capitol. Acum să începem explorarea!
Arhipelagul maltez se află practic in mijlocul Marii Mediterane si este compus din insulele - Malta, GozoComino, Cominitto, aceasta din urmă fiind nelocuită. Pe primele două am reușit să le vizităm, însă Comino am ratat-o din diverse motive, printre care și vremea nefastă pentru parcursul cu vaporașul.
Prima plimbare am făcut-o la satul lui Popeye. Aici am avut distracție maximă, dovadă că am și stat destul de mult...cam toată ziua! Epuizați, ne-am întors la hotel spre seară. Acest sătuc a fost de fapt platoul de filmare pentru filmul ”Popeye”,  în 1980. Puteţi viziona imagini din film într-una dintre căsuțe. Nu vă spun despre acest sătuc decât că merită să mergeți.  Aici beneficiați în prețul biletului de o băutură și o plimbare cu bărcuța. Peisajul este superb!




Ziua următoare am rezervat-o pentru capitală. Vă recomand cu căldură Valletta. Este foarte frumoasă. Acest oraş emană istorie la orice pas. Este un amestec între trecut şi prezent care îți solicită atenția tot timpul. Este sofisticat, colorat, vioi, impunător. Străduțele sunt înguste și abrupte, fiecare parcă îndemnându-te să vezi ce este la capătul ei. De cele mai multe ori...altă străduță cochetă sau ...marea.  Sunt multe muzee de vizitat, fapt datorat prezenței numeroaselor clădiri și zone istorice.  Printre cele mai importante sunt:  Muzeul National de Arta si Arheologie, Catedrala St John's( St John's Co Cathedral), Casa Rocca Piccola, Fortul St Elmo, Grădinile Upper Barrakka.  







St John's Co-Cathedral este musai de văzut! Este un monument de arta barocă extrem de impunător. Privind din exterior nu am realizat ce ne era dat să vedem la interior. Necesită câteva ore de vizitat. Însoțiți de un ghid audio pe care l-am primit la intrare, am pătruns în istoria Maltei și am aflat multe despre cavalerii ioaniți.



  Am apreciat Malta și pentru că am găsit multe locuri dedicate vegetarienilor, veganilor sau raw-veganilor. Chiar m-am simțit răsfățată aici :). 





Dacă Valletta are un ușor aer comercial, Mdina, fosta capitală malteză, este considerată a fi o așezare nobilă. Nu am suficiente cuvinte să vă povestesc despre ea. Aici s-au filmat scene din filmele "Gladiatorul" și "Contele de Monte Cristo". Are o lumină aparte. Totul este mirific. Este ca şi cum ai păşi într-un film, în altă lume. Și mai încântător pentru mine era faptul că parcă parcurgeam un labirint, așa de întortocheate sunt străduțele. Mi-a adus aminte de Kotor, din Muntenegru, superb de asemeni.













În Gozo, cealaltă insulă locuită, am mers într-una din zilele următoare, alegând varianta cu feribotul. Aici ne-am îndreptat spre Cittadella, cetatea care este punctul central al orașului. Cu ziduri impunătoare, aceasta adăpostește câteva muzee printre care și o închisoare unde am intrat în câteva cămăruțe minuscule de întemnițare, iar dacă urci pe zidurile cetății vezi întreaga insulă. În Gozo sunt mai multe puncte de interes dintre care menționez doar câteva: Azure Window, Calypso Cave, Ramla Beach -plaja cu nisip roșu.






 Pentru fotografii de revistă, Azure Window în Gozo este locația perfectă. Peisajul este superb iar mini "piscina" naturală care se găsește acolo te atrage pentru a te răcori. Necesită atenție mare la pietrele alunecoase.



Maltezii sunt foarte religioși. Iți poți da seama imediat, privind clădirile care au câte un sfânt sculptat sau pictat pe pereții exteriori. O venerează în mod special (dacă pot spune astfel) pe Fecioara Maria pe care o găsești...aproape pe toate clădirile.






Ah, dar să nu uit să scriu despre St Julian's, locul distracţiilor şi cumpărăturilor. Sincer nu m-a atras deşi ştiu că reprezintă un punct de atracție pentru mulți. Ceea ce mi-a plăcut totuşi este că e plin de tineri, colorat, cochet.  






 În concluzie, Malta este o țară încărcată de istorie, cu biserici la tot pasul, o climă aridă și un peisaj exotic, pietros, auriu, dat de solul specific și clădirile care sunt în același ton. 
   Ar trebui să fragmentez articolul în mai multe părţi la cât de mult am de povestit. Sunt multe de scris despre Malta și despre cum o poți străbate în așa fel încât să vezi cât mai multe.  Eu știu că am lăsat locuri neexplorate...și mai aveam multe de aflat şi de învăţat despre istoria acestor locuri.

 Ceva sfaturi: 

- atenție, dacă închiriați o mașină, unde parcați în oraș. Respectați cu strictețe semnele. Mașinile turiștilor sunt vânate de către polițiști. De asemeni, nu viteză :). Se ia amendă ușor. 
- la închiriatul maşinii, sunt clauze trecute cu scris mic pe care trebuie să le citiți cu atenție, ca de exemplu , dacă primiți o amendă de circulație, la predarea mașinii trebuie să achitați agenției o sumă de 3 ori mai mare decât amenda, (+amenda), pentru formalitățile necesare pentru primărie, sau consiliu.
- în general, maltezii sunt persoane amabile, prietenoase. Solicitați și veți fi ajutați. 
- sunt mulți români în Malta, așa că puteți cere sfaturi și de la compatrioți :)