8 februarie 2018

Iaurt vegan prietenos

Dacă nu consumi produse lactate din diferite motive însă ți-ar place un mic dejun sau desert care să conțină ceva asemănător la gust și textură, această rețetă ar putea fi soluția. Cum variantele din comerț nu prea sunt de încredere este recomandat să ne îndreptăm atenția spre diverse metode de a ne le prepara singuri. Astfel vom cunoaște cel mai bine ce consumăm.
Iaurtul, căci despre el vreau să vă scriu, se poate face nu doar din produse animale. Vorbim aici de un produs fermentat care poate avea ca materie primă și diverse tipuri de nuci, semințe sau sâmburi.
Azi, din migdale am făcut iaurt. Se poate face însă la fel de bine și un lapte vegetal delicios, o brânzică vegană pufoasă, o maioneză fără ou gustoasă și chiar minunate dulciuri sau torturi.
Deci, ții post, ai intoleranță la lactoză sau ai un regim alimentar vegan? Atunci trebuie să încerci să faci așa ceva!

Iaurtul este simplu de făcut trebuie doar puțintică răbdare.

INGREDIENTE:
10-15 min (preparare), 3 porții

  • 1 cană sau 200 grame de migdale
  • 1 cană sau 250 ml de apă

Migdalele se pun la hidratat în apă, peste noapte. Dimineața se aruncă apa și migdalele se spală bine. Este de preferat să le decojiți dacă nu sunt deja. Se mixează bine în blender împreună cu o cană de apă filtrată. Se separă pulpa de migdale folosind o sită, un tifon sau un săculeț special pentru strecurat. Se presează bine. Laptele rezultat se transferă într-un recipient de sticlă, se acoperă și se lasă la loc călduț cca 10-12 ore. Cel mai bine este să faceți această operațiune după-amiaza sau spre seară pentru a putea colecta iaurtul dimineața următoare.
Se colectează cu atenție iaurtul care s-a separat între timp de restul de lichid. Acesta din urmă se aruncă.
Se consumă simplu sau în combinații cu fructe, nuci sau cereale, îndulcit sau nu. Eu am folosit zmeură decongelată, semințe de chia, semințe de susan și fulgi de ovăz.
Este un iaurt sănătos ce nu conține lactoză, gluten și mai ales zahăr.♥





1 februarie 2018

Turmeric, un medicament secular.

Folosesc turmeric de ani de zile însă până nu demult l-am folosit doar sub formă de pulbere pentru a condimenta diverse tipuri de mâncare, mai ales cele cu specific oriental. Iubesc această bucătărie. Îmi pare atât de plină de culoare, gust și miresme! Mă lasă cu gura apă de fiecare dată când mă gândesc la preparatele ei.
Mi-am dorit totuși să văd și să gust planta din care este extras acest praf. Nu avusesem șansa până relativ de curând când a intrat și pe piața noastră.
Pot să zic că m-am minunat când am citit despre multiplele beneficii aduse de consumul acesteia.Să vă fac un sumar și o scurtă descriere, lăsându-vă pe voi, oameni curioși, să investigați mai mult:
Turmericul sau curcuma (curcuma longa) este o plantă care face parte din familia Zingiberaceae, aceeași cu cea a ghimbirului. Rizomii uscați sunt folosiți sub formă de praf în bucătăria sud-asiatică, cu preponderență în cea indiană. India asigură aproape întreaga recoltă mondială și consumă undeva la 80% din ea.
Este un excelent colorant în industria textilă dar și în cea alimentară fiind de exemplu găsit în produse ca muștarul. În ceremoniile religioase din India este aplicat pe pielea mirilor, în ziua nunții, pentru a da un efect de strălucire și pentru a proteja corpul împotriva bacteriilor.
Are un lung istoric de uz medicinal:
În medicina veche turmericul a fost folosit de secole în preparate terapeutice în diferite părți ale lumii.
În medicina ayurvedică este folosit în tratamente pentru diferite afecțiuni respiratorii, boli ale ficatului, anorexie, reumatism, afecțiuni digestive printre care și sindromul colonului iritabil. Stimulează secreția bilei ajutând organismul să digere mai ușor grăsimile.
Multe țări sud-asiatice îl folosesc ca antiseptic pentru tăieturi, lovituri sau arsuri.
Indienii îl întrebuințează și la purificarea sângelui și în vindecarea afecțiunilor pielii.
Medicina tradițională chineză îl consideră un digestiv amar cu care se tratează afecțiunile asociate cu durerile abdominale.
Mai nou, pe piață au apărut produse pentru protecție solară și chiar creme pentru față conținând acest ingredient.
Ce ne interesează la turmeric este în special curcumina, un antioxidant natural, o componenta activă cu proprietăți terapeutice antiinflamatorii puternice, mai ales dacă planta este consumată în stare crudă. Analiza nutrițională  a rizomilor demonstrează prezența în aceștia a calciului, potasiului, fierului, riboflavinei, acidului ascorbic și chiar a importanților acizi ω-3.
Nu am mai rezistat curiozității. Mi-am cumpărat rizomii și mi-am făcut un suc. Colorat ca soarele, mi-a îndulcit dimineața și mi-a dat o senzație de bine. Are o aromă apropiată de șofran, căci de altfel i se mai spune și șofranul indian. Gustul este ușor amărui, poate foarte puțin iute, cu tente pământii și astringente. Mie mi-a plăcut foarte mult și îmi propun să îl folosesc cât mai des în această formă, în diverse băuturi.
Varianta de mai jos este o combinație între mango, portocală și turmeric răzuit ♥. A rezultat o minunăție de poțiune!
Atenție! Tuberculii de turmeric răzuiți pătează. Culoarea este puternică vizual dar mai ales ca pigment. Eu m-am ales cu mâinile și ustensilele colorate.☺







Urmează un lapte de turmeric!